Distanta mare fata de Portul Constanta, prin care se exporta majoritatea cerealelor, absenta spatiilor de stocare si inexistenta industriei de procesare ii obliga pe fermierii din Moldova sa exporte direct din camp peste jumatate din productia anuala de cereale.
Numai ca pretul transportului pana in port le diminueaza drastic profiturile, raportat la fermierii din Baragan, aflati mai aproape de port. Solutia la aceasta problema ar fi subventionarea transportului de cereale din camp si pana la port sau unitatile de procesare, dupa modelul altor tari din Europa.
“Productia, stim cu totii, ca pleaca aproape toata spre port, iar Iasiul este la 450-500 km de Constanta. Vorbim de un pret de transport de la Iasi la Constanta de 35-40 de euro pe tona pe transportul rutier, iar pe CFR de 30 de euro pe tona. Este un mare dezavantaj. Daca vorbim despre o cantitate medie de 5 tone la hectar, vorbim deja de o pierdere la hectar de 100-150 de euro pe care noi o platim comparativ cu sudul tarii”, a aratat Ioan Puiu, un fermier care lucreaza 490 de hectare de teren in Botosani, la Sarbatoarea Florii Insorite de la Podu Iloaiei, Iasi.
Daca transportul catre port musca grav din profitul fermierilor din Moldova, acestia mai sufera o lovitura tot din cauza distantei mari pana la port. De data asta cu input-urile.
“Pe langa aceasta, majoritatea ingrasamintelor vin din Constanta si avem din nou un dezavantaj pentru ca platim transportul de la Constanta la Iasi”, a continuat fermierul.
Lipsa spatiilor de stocare ii obliga pe fermierii din Moldova sa vanda din camp o buna parte a productiei si sa accepte cu stoicism diminuarea profitului.
“Nu avem nicio solutie pentru ca spatiile de depozitare, cel putin in judetul Iasi, sunt de 500.000 de tone, dintre care jumatate se afla in proprietatea traderilor si jumatate se afla la noi la fermieri. Daca vorbim despre suprafata agricola a judetului Iasi de aproximativ 250.000 de hectare arabile si cultura mare aproximativ 230.000 de hectare, intr-un an agricol normal, cum este 2021, putem discuta de cel putin 5 tone la hectar, productie realizata pe toate culturile. Asadar, avem cel putin 1 milion de tone care se produc in judetul Iasi. Cu 500.000 de tone spatiu de depozitare avem nevoie de o logistica semnificativa de transport pentru 500.000 de tone care trebuie sa ajunga in port”, a explicat Puiu.
La problema spatiilor de stocare insuficiente se adauga infrastructura de procesare precara din Moldova care ii obliga pe fermieri la exportul masiv de materii prime.
Procesarea, la minimum
“Industria de procesare este la minimum in zona Moldovei. Nu avem foarte multe optiuni aici. Nu avem fabrici prea mari de procesare a florii soarelui si a rapitei. Sunt doar fabricute mici, nu avem prea multa zootehnie. Lantul s-a rupt, din pacate, din lipsa profitului”, a conchis fermierul.
Un alt fermier prezent la discutii a punctat faptul ca Romania nu ar trebui sa reinventeze apa calda, ci, pur si simplu, sa-si alinieze politicile la cele derulate in alte tari din Europa.
Citeste si Cine se teme de agricultura romaneasca? Ministrul Adrian Oros – Ionut Olteanu
“In Polonia, fermierii au parte de o concurenta loiala si justa, fiind subventionat transportul. Indiferent in care punct din Polonia produci, iti este decontat transportul catre procesare, catre export. Ar fi bine sa se intample si in Romania la fel pentru ca eu nu pot sa concurez cu un fermier din Baragan care da tona cu 30 de euro mai ieftin decat mine iar, pana la urma, suntem pe aceeasi piata si aceleasi lucrari le face el, aceleasi lucrari le fac eu”, a punctat Cezar Musteata, un fermier care lucreaza in Iasi 750 de hectare de teren.
