Viitorul suna eco! Despre agricultura ecologica a inceput sa se vorbeasca cu adevarat in Romania undeva prin 2000, anul in care a si fost recunoscuta oficial. Incet-incet, lumea a prins sa se obisnuiasca cu principiile care guverneaza acest sector aflat inca in cautarea identitatii. Si chiar daca teoretic multi ar spune ca stam bine din punct de vedere al productiei – de la cultivarea plantelor, cresterea animalelor si a albinelor, pana la prelucrarea produselor agricole vegetale si animale, atat cat exista –, realitatea ne arata ca mai sunt multe de facut, in primul rand in ceea ce priveste procesarea.
Pentru ca daca nu vom trece de la stadiul de furnizori de materii prime la cel de produse finite exista riscul ca agricultorii romani sa-si piarda interesul pentru acest sistem de productie, cum de altfel se si intampla periodic, din cauza cerintelor foarte stricte impuse de organismele de certificare, dar si de diferentele minime de preturi intre conventional si ecologic la anumite produse.
Nu in ultimul rand, nici consumatorii nu sunt inca in masura sa impulsioneze dezvoltarea agriculturii ecologice, cata vreme nu exista o educatie, o cunoastere adevarata a beneficiIlor oferite de acest tip de alimentatie. Iar atat timp cat se face confuzie intre eco, bio si natural, este clar ca mai sunt multe de facut.
Citeste si Seceta si arsita, cele mai mari provocari pentru fermierii romani!
Sa nu uitam un lucru: agricultura ecologica este singura in stare sa schimbe „supraproductia in superproductie” (Ioan Toncea, cercetator) si productia de „supravietuire (subzistenta) in productie de supervietuire” (P.P.Papacostea – cercetator). Un avertisment important al cercetatorilor romani, mai ales in conditiile schimbarilor climatice, potrivit Foodbiz. (Viorela Pitulice)