Asigurari: De ce nu se asigura fermierii romani?

Asigurari: De ce nu se asigura fermierii romani?

 

In contextul discutiilor privind acordarea despagubirilor pentru culturile calamitate de seceta, anul trecut, aflam ca doar putin peste 20% din suprafata agricola din Romania este acoperita de asigurari. Astfel se naste natural intrebarea: “De ce nu se asigura fermierii romani?”. Intrebarea este cu atat mai pertinenta cu cat Autoritatea de Supraveghere Financiara (ASF) isi propune dezvoltarea segmentului de piata destinat asigurarilor agricole, conform liniei strategice publicata pe site-ul ASF, iar statul incurajeaza incheierea asigurarilor agricole printr-o serie de masuri aflate la dispozitia fermierilor.

“Neincrederea in firmele de asigurari si lipsa banilor sunt principalele motive din cauza carora fermierii nu se asigura” – declara Nicu Vasile, presedintele LAPAR (Liga Asociatiilor Producatorilor Agricoli din Romania).

De cativa ani, AFIR (Agentia pentru Finantarea Investitiilor Reale) pune la dispozitia fermierilor activi submasura 17.1 prin care este acordat sprijin nerambursabil intr-un procent de 70% din valoarea primei de asigurare eligible, doar restul de 30% fiind platita efectiv de catre fermier.

Fata de riscurile eligible pentru acordarea subventiei (seceta, arsita, inundatiile, grindina, inghetul, ploile torentiale sau ploile excesive si de lunga durata, furtuna, vijelia, uraganul sau tornada), fermierul are libertatea de a opta pentru riscuri suplimentare ce-i vor asigura mult mai temeinic activitatea agricola (incendiu din orice cauza, seceta, baltire sau prabusire/ alunecare de teren cultivat). Chiar daca acestea reprezinta un cost suplimentar, valoarea totala a subventiei va acoperi totusi aproximativ 50% din valoarea totala a primei de asigurare – un ajutor semnificativ pentru fermieri.

Cu toate acestea, care sunt motivele pentru care suprafata agricola asigurata este atat de redusa?
Unul dintre motive ar fi momentul cand poate fi incheiata polita de asigurare – la inceputul sezonului agricol, cand grijile si prioritatile fermierilor sunt orientate spre necesitatile imediate: acoperirea cheltuielilor de insamantare, combustibil, etc. Asigurarea nefiind o urgenta de moment, aceasta este de cel mai multe ori uitata sau amanata, ori – in cel mai bun caz – alocata doar in cazul in care fermierului ii ramane o rezerva financiara ce va fi utilizata in acest sens.

Un alt motiv poate fi si lipsa de interes (nejustificata) a creditorilor agricoli fata de aceste asigurari. Fie ca vorbim de credite bancare acordate fermierilor, leasing sau credite furnizor, foarte putini dintre acestia sprijina fermierul in incheierea asigurarii agricole. Leasingul are interesul de a asigura utilajul achizitionat, fara a-si pune problema daca in cazul producerii unei calamitati naturale fermierul va ramane sau nu fara sursa de venit si daca va mai putea achita ratele pentru utilajele achizitionate.

Iar modelul bancar si cel al furnizorilor de inputuri este adesea acelasi cu cel descris anterior, chiar daca achitarea debitelor catre acestia depinde in totalitate de realizarea culturii. Lipsa asigurarii in cazul producerii unuia dintre riscuri aduce fermierul intr-o incapacitate de plata, o escaladare a datoriilor si incadrarea lui in persoana neeligibila pentru contractarea altor imprumuturi viitoare.

Responsabilitatea asigurarii culturii agricole este transferata in totalitate catre fermier, chiar daca in acest lant de business sunt mai multe parti implicate care au acelasi interes – prosperitatea agricultorului.

Ajuns in fata producerii riscului ca urmare a imprevizibilitatii meteorologice, fermierului ii ramane o singura solutie: sa se adreseze statului pentru acordarea sprijinului pentru calamitati naturale.

O alta dificultate intampinata de catre fermieri este cadastrarea incorecta a terenurilor detinute sau preluate in arenda. Aceasta este o chestiune de o importanta majora la incheierea politei de asigurare. Cei mai multi fermieri apeleaza la un broker specializat in asigurari agricole pentru a avea siguranta ca polita a fost incheiata corespunzator, iar o eventuala solutionare a unui dosar de dauna nu va intampina dificultati din acest punct de vedere.

De asemenea, este foarte important ca brokerul de asigurare sa asigure consultanta fermierului si ulterior incheierii politei de asigurare, mai ales in eventuale dispute privind despagubirea daunelor de catre asigurator.

Intre subventiile incasate de cel mai multe ori greoi, o lista lunga de datorii cu scadente imediate, presiunea realizarii procesului tehnologic in cele mai bune conditii, problemele cadastrale si cele de personal, asigurarile agricole sunt lasate de cele mai multe ori pe o linie de asteptare, in conditiile in care salvarea businessului poate fi realizata chiar prin incheierea acestora.

Autor: Ingrid Girju

Sursa: FoodBiz

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *