Alianta RoPAC isi exprima dezacordul fata de anumite prevederi avute in vedere de Ministerul Agriculturii pentru viitorul Program Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR). Programul pentru perioada 2014 – 2020, anunţat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prevede pentru măsura de „Cooperare” o alocare de 3,0139 milioane euro, adică 0,040 la sută din total, iar pentru cea de „Transfer de cunoștințe și acțiuni de informare”, 6,0277 milioane euro, adică 0,080 procente din total, se arata intr-un comunicat al Aliantei RoPAC.”Aceste sume sunt cel puţin ridicole dacă nu chiar batjocoritoare faţă de realităţile romȃneşti unde 3,85 milioane de gospodării ţărăneşti trăiesc la limita supravieţuirii şi care, conform viziunii noastre, ar trebui îndreptate către cunoaştere şi asociere în vederea asigurării suveranităţii alimentare a Romȃniei şi a evitării transformării acestei ategorii sociale într-o categorie asistată, cȃnd tocmai ea este cea capabilă să aducă plus valoare economiei romȃneşti, sănătăţii sociale, sustenabilităţii eco-diversităţii mediului. Jumătate din populaţia Romȃniei trăieşte la sate. Păi dimpotrivă, cunoaşterea şi asocierea sunt fundamental esenţiale pentru creşterea capacităţii de dezvoltare a satului romȃnesc, independenţă energetică, agricultură ecologică”. Alianta Ro PAC işi exprimă surprinderea faţă de intenţia MADR de a perpetua în noul P.N.D.R. (2014-2020) dezechilibre majore, respectiv o situatie scandaloasă şi periculoasă pentru suveranitatea alimentară a Romȃniei în ceea ce priveşte distribuţia subvenţiilor europene.
Astfel din total ferme romȃnesti beneficiare APIA (1 126 269), 1% (11 275) erau beneficiare in anul 2008 a 51,23 % din subventiile europene (4,854 miliarde euro) faţă de fermele familiale ce reprezintau în 2008, 99 % din fermele romanesti si care erau beneficiare in acelasi an a 48,77 % (4,622 miliarde euro).
La această situaţie anacronică se mai adaugă 2 500 000 de ferme trecute în istorie de către guvernanţi in perioada 2007-2013 prin scoaterea acestora din rȃndul beneficiarilor APIA.
Factorul politic nu a inţeles din păcate consecințele dezastruoase ale fenomenului de dispariție a fermei familiale:
– dispare în primul rând grupul social care le-a asigurat supraviețuirea politică după ’90;
– dispare un țesut social în mediul rural care a jucat, în ultimii 23 de ani, rolul de tampon social pentru pacea socială din țară;
– dispare singurul grup social, capabil de a crea stabilitate economică pe termen scurt şi mediu;
– dispare din mediul rural grupul social ce va lăsa locul unor grupuri etnice de imigranţi din est; dispare grupul social purtator al tradiţiilor poporului roman şi implicit al identităţii naţionale;
– dispare grupul social cu cea mai ridicată natalitate, atat de necesară pentru o ţară în criză;
– dispare grupul social ce deţine în proprietate românească mare parte din patrimoniul funciar al ţării. Pentru securitatea alimentară a României, păstrarea fondului funciar este esenţială;
– dispare grupul social care asigură coloana vertebrală a enoriaşilor bisericii naţionale, dezechilibrând stâlpul principal al societăţii româneşti;
– dispare deţinătorul unui patrimoniu gastronomic inestimabil pentru generaţiile viitoare;
– dispare grupul social capabil de a produce alimente gustoase şi sănătoase, ca alternativă la produsele chimizate oferite de sistemele agricole industriale;
– dispare grupul social care protejează mediul înconjurător prin practicile sale, esenţiale pentru sănătatea populatiei;
-dispare grupul social ce poate asigura suveranitatea alimentară şi agroenergetică a Romaniei.
