Micii fermieri concurează cu cei din Occident, dar fac agricultură cu calul și cu tractoarele lui Ceaușescu

Micii fermieri concurează cu cei din Occident, dar fac agricultură cu calul și cu tractoarele lui Ceaușescu

 

tractoare_agriculturaSituația mecanizării în România este disperată, susțin fermierii. Dacă marile exploatații cu forță financiară și conexiuni politice și-au asigurat necesarul de tractoare și utilaje, în special cu ajutorul fondurilor europene, fermierii mici și medii lucrează încă pământul cu tractorul Universal 600 al lui Ceaușescu. Asta dacă îl au și pe ăla. Dacă nu, tot calul rămâne cel mai bun prieten al omului, dacă acel om este agricultor român. Fermierii susțin că România este singura țară din Uniunea Europeană unde nu există un program coerent și bine finațat pentru achiziția de tractoare noi. În orice caz, pe unde te duci prin țară, vezi pe câmpuri fie tractoare românești de dinainte de 1989, fie tractoare second-hand aduse din străinătate cu o vechime de cel puțin zece ani.

Fermierii cred că programul ”Primul tractor”, ca și ”Primul siloz” și altele asemenea nu au fost, de fapt, decât teme electorale preluate din aer de la agricultori de către politicieni înainte de alegeri și abandonate imediat după.

“Situația mecanizării în România este disperată. Am fost în Canada și nu am văzut niciun tractor cu o putere mai mică de 250 de cai putere. La noi încă se ară cu calul. Când te întorci la cal ești mort”, susține TRaian Ghinoiu, președintele Asociației Producătorilor Agricoli Gorj.

Decapitalizarea accentuată a micilor fermieri se simte și când vine vorba de utilaje. În orice caz, nu există termeni de comparație între fermierul român și cel occidental cu care, teoretic, ar trebui să fie în competiție.

”În România nu ești capitalizat să faci lucrările la timp, să ai tractoare noi. Am fost la fermele din Italia și am văzut că la 80 de hectare de teren lucrau trei tractoare de câte 180 de cai putere”, a declarat președintele Asociației Producătorilor Agricoli din Bacău, Daniel Ciobanu.

Fermierii români sunt atât de săraci încât nici măcar tractoarele second-hand ale altora nu le pot cumpăra. Iar la unele noi nici măcar nu-și permit să viseze.

”În toate țările europene fermierii primesc ajutor, sprijin susținut din partea statului pentru achiziția de tractoare și utilaje noi. Peste tot în Europa, în toate țările UE, există programe articulate și bine finanțate pentru reînnoirea parcului de tractoare, numai la noi nu. Poate vă întrebați de ce există atât de multe tractoare second-hand în Iltalia, Franța, Spania, Germania? De-aia există. Pentru că au programe de buy-back. Fermierii români săracii, nici măcar pe alea second-hand ale italienilor nu le pot cumpăra” a continuat Ciobanu.

Dacă statul este apatic, nici băncile nu se înghesuie să ofere credite micilor fermieri, și nici măcar celor de dimensiune medie. Una dintre condițiile impuse de bănci pentru acordarea de credite pentru agricultori este să aibă afaceri mari, în cele mai multe cazuri de peste 2,5 milioane de euro.

”Singura șansă pentru țărani este banca. Numai că noi plătim o dobândă de 10%, iar un austriac una de 3%. Și, chiar și așa nu ne dă nimeni credite. Nu avem nicio soluție. Capitalul e în mâna lor. Nu ne mai vedem viitorul. Tocmai pentru că nu pot lua bani din bănci, 80% dintre fermieri apelează la credit furnizor”, a declarat președintele Asociației Producătorilor Agricoli din Bacău, Daniel Ciobanu.

Și ca toate drumurile să fie blocate, fondurile europene pentru acest sector nu sunt altceva decât ”o dulce himeră”, după cum se exprimă fermierii.

”Fondurile europene nu pot fi accesate de fermierii mici sau medii. Este o iluzie. Începi să demarezi proiectul 1-2 ani iar apoi constați că nicio bancă nu-ți finanțează partea ta de 20-30%. Apoi, consultantul trebuie plătit chiar dacă tu nu ai certitudinea că proiectul este eligibil. Clauzele de eligibilitate se schimbă mereu. Eu nu conosc cazuri de fermieri mici care să fi avut succes cu fondurile europene”, a declarat pentru Agrointel, Ion Mănăilă, președintele Asociației de Marketing și Consultanță Agricolă ”ASOMAR” Teleorman.

Un astfel de caz ne este oferit de un fermier din Călărași, Costel Loloț, care după cinci ani de la depunerea proiectului pentru achiziția a două tractoare a fost declarat ”eligibil, dar fără finanțare”. Și vorbim despre un agricultor mediu, care lucrează 700 de hectare la Jegălia.

”Am fost declarat eligibil fără finanțare. Nu mai fac proiecte europene în viața mea. Am aplicat încă din 2008 cu două proiecte, de 150.000 și 300.000 de euro pentru achiziția de utilaje agricole și abia acum am aflat că nu primesc niciun ban, că proiectele sunt bune, dar n-au bani pentru ele. Am zis să fac niște proiecte mai mici că poate dau mai puțini bani să ajungă la cât mai mulți fermieri, dar ei au dat doar la doi fermieri din județ pentru niște hale. E bine, într-un fel și așa că mi-am retras banii și am cumpărat tractorul”, a continuat Loloț.

Dezamăgit de modul cum este finanțată achiziția de utilaje prin programele derulate cu bani europeni, fermierul din Călărași și-a retras contribuția proprie la proiectele europene și a cumpărat două tractoare second-hand cu banii jos.

Dacă fermierii români se zbat în mizerie, nu același lucru se întâmplă, de exemplu, cu agricultorii italieni din România și cu companiile italiene de agrobusiness. Organismul de garantare SACE, deținut de statul italian asigură până la 85% din valoarea creditelor acordate fermierilor italieni din România pentru achiziția de terenuri, utilaje și input-uri. Fără garanții materiale și fără credite bancare!

În plus, orice companie cu acționariat italian din România poate accesa linii de creditare pentru dezvoltarea ctivității. Ca să nu mai vorbim despre acoperirea în proporție de 10% a scrisorilor de garanție pentru participarea la licitații. Organismul de garantare are un capital propriu de 6 miliarde de euro și o expunere pe România de 446 milioane de euro.

Și fermierii români pot apela la această instituție cu o singură condiție – să cumpere tractoare și utilaje agricole italiene, susține Roxana Gherman, reprezentant în România al SACE.

Dup zeci de ani de inactivitate Ministerul Agriculturii a realizat un proiect finațat de la buget pentru achiziția de tractoare de către fermele autorizate și înregistrate cu venituri anuale de până la 48.000 de euro.

Potrivit proiectului fermele familiale ar putea achiziţiona tractoare prin intermediul Programul Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR) în cadrul măsurii 121, pentru proiecte cu valori cuprinse între 5.000 de euro şi 50.000 de euro. Proiectul de act normativ mai arată că fermierul care îşi va înregistra activitatea şi va creşte suprafaţa fermei va putea beneficia de proiect tip, gratuit, fonduri pentru achiziţia de utilaje şi dobândă subvenţionată.

Vânzările de tractoare în România se ridică la 1.500 de unităţi pe an, achiziţiile fiind efectuate în general de fermieri din fonduri proprii sau împrumuturi de la bănci şi mai puţin prin intermediul unor programe de finanţare cu bani europeni. Interesul pentru aceste programe s-a redus în ultimii ani, din cauza documentaţiei greoaie.

În România, un tractor lucrează circa 55 de hectare pe an, adică de vreo trei ori mai mult decât în Franţa şi de circa zece ori faţă de Austria. Teoretic, conform statisticilor, în ţară există circa 175.000 de tractoare (din care o parte însemnată sunt învechite) şi aproximativ 50.000 de combine.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *