Invatand din istorie: Unirea Principatelor Romane

Invatand din istorie: Unirea Principatelor Romane

 

Articol scris de ambasadorul Ion Jinga, seful Reprezentantei Permanente a Romaniei pe langa Consiliul Europei, publicat în Umbrela Strategică

Motto: “Precedentele in istorie sunt precum lumina farurilor, care avertizeaza asupra cursului ce trebuie evitat, fara a indica drumul de urmat.” Alexander Hamilton, unul din Parintii Fondatori ai SUA (The Federalist Papers, eseul nr. 37)

La 24 ianuarie 1859, Adunarea Electiva de la Bucuresti il alegea, cu unanimitate, pe Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Tarii Romanesti. La 5 ianuarie, la Iasi, acesta fusese desemnat domnitor al Moldovei. Asa cum spunea Alexandru Ioan Cuza in proclamatia adresata natiunii: “Unirea este indeplinita. Natiunea romana este intemeiata. Alesul vostru va da astazi o singura Romanie”.

Cativa ani mai devreme, in iulie 1853, armata rusa invadase Principatele Romane Moldova si Tara Romaneasca, aflate sub suzeranitatea Imperiului Otoman (Transilvania era atunci parte a Imperiului Austriac). In octombrie 1853, Turcia a raspuns declarand razboi Rusiei. Era inceputul Razboiului Crimeei. In martie 1854, Franta si Marea Britanie declarau, la randul lor, razboi Rusiei, in urma refuzului acesteia de a se retrage din Principatele Romane. Conflictul s-a incheiat in februarie 1856, cu infrangerea Rusiei.

Romanii au folosit momentul pentru a declansa o campanie intensa pe langa Marile Puteri europene in favoarea unirii celor doua principate. Miscarea unionista s-a bucurat de sustinerea Frantei, unde numerosi patrioti romani isi gasisera refugiul dupa infrangerea Revolutiei de la 1848.

In martie 1856, Congresul de la Paris a hotarat ca cele doua principate pot lua numele de “Principatele Unite ale Moldovei si Tarii Romanesti”, urmand sa aiba domnitori, guverne si adunari legislative separate. Acest compromis nu satisfacea, insa, aspiratiile unionistior romani, care au gasit solutia ingenioasa de a alege aceeasi persoana – Alexandru Ioan Cuza, candidatul Partidei Nationale – ca domnitor al ambelor tari, creand astfel, de facto, Principatele Romane Unite.

Unul dintre cei mai importanti aliati ai cauzei romanilor a fost Imparatul Napoleon al III-lea, care marturisea in 1860: “Daca as fi fost intrebat ce interes a avut Franta in acele tinuturi indepartate scaldate de Dunare, as fi raspuns ca interesul Frantei este oriunde exista o cauza dreapta si civilizatoare, ce merita sustinuta” (Am insotit membri ai familiei Bonaparte la ceremonii de comemorare desfasurate la Abatia Saint Michael din Farnborough, Marea Britanie, unde se odihneste imparatul Napoleon al III-lea.

In colectia privata a acestora, am avut privilegiul de a admira documente si obiecte personale ce au apartinut ilustrilor lor inaintasi, intre care Legiunea de Onoare purtata pe piept de Imparatul Napoleon I.).

Profesorul si istoricul Ioan-Aurel Pop, Presedintele Academiei Romane, explica contextul unirii: “Natiunea romana nu s-a construit din nimic, ci din secolele multe si indelungi de lucrare a poporului roman asupra lui insusi. Actul de la 24 ianuarie s-a realizat cu succes in urma imbinarii judicioase dintre factorul intern si cel extern, dintre interesele marilor puteri si interesele nationale romanesti. Liderii romani voiau un viitor pentru natiunea lor, iar acest viitor era de neimaginat fara sincronizarea cu Europa, fara intoarcerea la radacini, fara patrunderea in suvoiul istoriei de succes. Daca Romania intregita este edificiul nostru national, atunci unirea de la 1859 este temelia acestui edificiu, incununat la 1918.” (Jurnalul.ro, 24 ianuarie 2024)

Unirea din 1859 a constituit inceputul unui extraordinar proces de modernizare si reforme intreprinse de Alexandru Ioan Cuza, de la restructurarea sistemului de justitie si a celui fiscal, la reforma agrara. A fost adoptat Codul Civil dupa modelul francez si s-a realizat o noua organizare administrativa. Legea electorala din 1864 a extins numarul persoanelor cu drept de vot, pentru a asigura participarea mai larga a taranilor si clasei mijlocii. In 1860 a fost infiintata Universitatea din Iasi, iar in 1864 Universitatea din Bucuresti. O noua lege a instructiei publice stipula ca educatia primara este obligatorie si gratuita, cu o programa de invatamant unica pentru toate scolile.

Alexandru Ioan Cuza a fost fortat sa abdice in 1866, iar drumul Romaniei spre dezvoltare a continuat in timpul domniei Regelui Carol I. In 1866 fost adoptata una dintre cele mai moderne constitutii din Europa, avand ca model Constitutia Belgiei. La 9 mai 1877, Parlamentul de la Bucuresti a declarat independenta Tarii. Dupa cateva victorii impotriva trupelor turcesti la sud de Dunare, independenta a fost recunoscuta de catre Marile Puteri prin Tratatul de la Berlin, din 1878. La sfarsitul Primului Razboi Mondial, Romania devenea un actor-cheie in Europa Centrala si de Est.

In 1940, cand norii intunecati ai celui de-al Doilea Razboi Mondial se adunasera deasupra Europei, marele istoric Nicolae Iorga scria ca romanii sunt: “Neam parasit la rascrucea furtunilor care bat aici din veac in veac si vor bate intotdeauna in aceste locuri de ispititor belsug si de trecere a ostilor. Oricare altii s-ar fi risipit in lume. Noi am ramas. Cu sabia in mana, de straja la toate zarile, iar, cand s-a frant o clipa, ca sa se lege din nou, tainic, otelul, am intins brutalitatii arma subtire a inteligentei noastre. Si, iata, suntem tot acasa.”

Astazi, continentul european se afla din nou sub furtuni si, asa cum remarca recent Alain Berset, Secretarul General al Consiliului Europei,: “In aceste vremuri de provocari fara precedent, este mai important ca niciodata pentru viitorul Europei sa ramanem uniti in jurul valorilor si standardelor noastre comune ale democratiei, drepturilor omului si statului de drept.”

Acum, insa, Romania este membra a Uniunii Europene si a NATO, si se bucura de un parteneriat strategic exemplar cu Statele Unite ale Americii. Este un furnizor de stabilitate regionala si globala, si contribuie la solutii de pace durabila in zone de conflict.

Activitatea Romaniei la Consiliul Europei si respectarea de catre aceasta a standardelor europene au fost recunoscute in 2022 de catre Adunarea Parlamentara a organizatiei, care a laudat: “…vointa politica si angajamentul aratate de autoritatile romane pentru respectarea deplina a obligatiei asumate de a se conforma standardelor democratice. Adunarea felicita Romania pentru angajamentul sau de a proteja drepturile persoanelor apartinand minoritatilor nationale. Romania poate fi considerata un exemplu de bune practici europene in acest domeniu” (Rezolutia APCE 2466 din 13.10.2022).

La ONU, Romania a participat – incepand cu anul 1991 – cu peste 12.500 militari, politisti, jandarmi si ofiteri de protectie in 25 misiuni de mentinere a pacii. Ofiteri din tari francofone din Europa, Africa si Asia sunt antrenati pentru astfel de misiuni la Scoala de Aplicatie pentru Ofiteri a Jandarmeriei Romane, iar Serviciul Roman de Protectie si Paza (SPP) este singura structura de acest fel din lume care furnizeaza unitati de protectie apropiata ce asigura securitatea inaltilor oficiali ONU in zone de risc. In baza unor acorduri cu Departamentul ONU pentru Siguranta si Securitate, Uniunea Europeana si Parlamentul European, SPP ofera, de asemenea, cursuri de formare si pentru ofiteri de protectie din alte state ale ONU si UE.

Prin istorie, geografie, cultura, traditii, valori si aspiratii, suntem si vom fi intotdeauna europeni. In egala masura, suntem ancorati in radacinile noastre. De-a lungul anilor, am discutat pe aceasta tema cu mii de romani care traiesc in strainatate, in Europa si SUA. Ei impartasesc aceeasi credinta ca, oriunde ne-am afla, daca primul aer inspirat in plamani la nastere a fost romanesc, atunci Romania va exista mereu in noi.
Faptul ca romanii au fost intotdeauna atat de mandri de Unirea Principatelor de la 1859 se datoreaza, fara indoiala, sentimentului de “proprietate” asupra acestui act si extraordinarului spirit de solidaritate care l-a facut posibil acum 166 de ani.

Ion I.C. Bratianu (Prim Ministru de cinci ori intre 1909-1927) ne-a lasat urmatorul aforism: “Sufletul Romaniei nu se poate manifesta decat in unitatea nationala”. In vremurile agitate pe care le traim, intr-o lume aflata in plina criza si incertitudine, spiritul Unirii de la 24 ianuarie 1859 este aidoma luminii farului din eseul lui Alexander Hamilton.

(Nota: Opinile exprimate in acest articol nu angajeaza pozitia oficiala a autorului).

Sursa: Umbrela Strategică

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *