Fermierii nu pot spera sa obtina profit si sa se capitalizeze nici in anii cu productii-record. Singurii care profita si in anii secetosi si in cei buni sunt traderii de cereale, organizati intr-un cartel in Romania, care ofera agricultorilor romani cele mai mici preturi din Europa. In lipsa silozurilor si presati de plata creditelor-furnizor, acestia accepta aceste preturi derizorii. In aceste conditii, femierii risca sa nu-si poata acoperi cheltuielile intr-un an bun pentru ca pretul imputurilor s-a majorat semnificativ in acest an. “Toate produsele noastre sunt platite mult sub bursele din Europa sau Statele Unite. Pana si la bursa din Ungaria preturile sunt semnificativ mai mari decat ceea ce ni se da noua. Nici n-a inceput bine recoltarea si preturile sunt la jumatate fata de anul trecut. Acum primim 107-108 euro pe tona de grau, la jumatate fata de anul trecut, si mult sub preturile de pe bursele externe. Graul se vinde cu 200 si ceva de euro la bursa de la Milano si cu 170 de euro la bursa din Ungaria. Preturile au crescut pentru input-uri, cheltuielile cu productia s-au majorat mult, iar acum, culmea, pretul produselor e la jumatate”, a declarat Marcel Cucu, vicepresedintele Asociatiei Producatorilor Agricoli din Braila(APAB).
Unii fermieri pun preturile mici pe seama contextului inernational, mai precis pe productia de “miliarde de tone” din Rusia, Ucraina si bazinul Marii Negre in general. Dar acesta nu este sinfurul motiv…
“Eu am facut grau de samanta, asa ca am vandut ceva mai scump, cu 75 de bani pe kilogram, plus inca 10% dupa ce le iese samanta. In total, vreo 80 si ceva de bani pe kilogram. Graul l-am vandut companiei Saaten Union. M-am uitat apoi pe site-ul lor si am vazut ca vand samanta mea cu 2,75 de lei pe kilogram, adica de vreo trei ori si ceva mai scump. La porumb va fi si mai grav. Nu cred ca producatorii vor primi mai mult de 50 de bani pe kilogram pentru graul de consum, la o treime fata de anul trecut. Cand e supraproductie, smecherii scad pretul. Este clar ca pe piata romaneasca dicteaza companiile mari precum Pionner sau Monsanto”, este de parere Zaharia Cristache Argatu, un agricultor care lucreaza o suprafata de 300 de hectare la Perisoru, judetul Calarasi.
Fermierii se considera “norocosi” chiar si asa, chiar daca recunosc ca nu vor face cine stie ce profit chiar daca este un an cu productii bune.
“Anul trecut am primit 1,25 lei pe kilogramul de grau de samanta. Acum am facut sapte tone la hectar, asa ca am fost nevoit sa accept cat mi-au oferit ca sa-l vand. Avem noroc ca nu sunt multi care cultiva loturi semnicere. Italienii si nemtii nu fac samanta. Anul asta o sa am noroc daca o sa obtin cine stie ce profit la preturile astea. La suprafata mea de 300 de hectare, numai irigatiile m-au costat vreo doua miliarde de lei vechi”, a punctat Argatu.
Cucu: fermierii detin doar 8-10% din spatiile de depozitare
Fermierii primesc preturi derizorii pentru ca nu au cu ce sa-si construiasca silozuri, detinute aproape in totalitate de marii traderi internationali.
“Explicatia este simpla: lipsa spatiilor de depozitare la producatorii mici si medii. Exista un adevarat monopol privat asupra spatiilor de depozitare, un cartel al comerciantilor de cereale straini carora nu le putem face fata. Doar 8-10% din totalul silozurilor se afla in proprietatea producatorilor, si acelea apartinand exclusiv marilor exploatatii, mai cu dare de mana, asa incat producatorii nu se pot apara de monopolul impus de traderi. Ceilalti agricultori nu au cu ce sa-si faca depozite. Eu am 200 de hectare si nu-mi permit. Intr-o piata normala, mi-as baga productia intr-un depozit, fac un stoc, iar apoi ma duc la bursa de la Braila sa primesc o oferta. Avem mare nevoie de depozite si de o bursa functionala a cerealelor”, a continuat Cucu care a precizat ca programul “Primul siloz”, copiat dupa “Prima casa”, initiat de fostul premier Emil Boc, nu a fost altceva decat o tema electorala lipsita de orice finalitate.
Fermierul a tinut sa precizeze ca, practic, iese din discutie constructia de silozuri cu fonduri europene pentru ca fermierii mici si medii se lovesc de “mafie, incompetenta, mita si de cea mai stufoasa documentatie ceruta in vreo tara europeana”. Asa ca, pentru orice fel de dotari, oamenii apeleaza, de cele mai multe ori, la credit furnizor sau la leasing.
Fermierii: exista un cartel al traderilor straini; statul trebuie sa se sesizeze
Producatorii cred ca deja este imposibil sa mai primeasca un pret corect pe piata romaneasca pentru ca traderii straini deja s-au organizat intr-o structura care exercita o pozitie de monopol pe piata.
“Statul trebuie sa se sesizeze pentru ca, in acest moment, vorbim despre un cartel al comerciantilor straini care detin o pozitie de monopol pe piata romaneasca. Consiliul Concurentei ar trebui sa se sesizeze si sa vada ce se intampla pe piata si ce se intampla cu noi. Comerciantii straini se aduna o data pe an inainte de recoltare si se pun de-acord asupra pretului de achizitie, care n-are nicio legatura cu realitatile pietei. Ei stabilesc ce pret vor, pur si simplu, pentru ca pot, pentru ca detin o pozitie de monopol”, a adaugat fermierul.
El a adaugat ca este nevoie de schimbarea intregii clase politice pentru ca cei care au fost la conducerea ministerului in ultimii 24 de ani nu s-au interesat de agricultura decat in timpul campaniei electorale.
Mesaje ministerului calibreaza preturile traderilor
Mai mult, fermierii acuza ministerul Agriculturii de complicitate cu traderii de cereale, in detrimentul producatorilor.
“Productia de grau nu este atat de extraordinara cum o prezinta ministrul agriculturii. Nici porumbul nu va fi. De fapt, mesajele despre productii-record transmise de catre ministerul Agriculturii fac parte dintr-un aranjament intre minister si traderi ca sa scada pretul de achizitie de la producatori. Ministerul anunta productii record, astfel incat cartelul traderilor sa aiba motive sa vina cu preturi cat mai mici”, a conchis reprezentantul APAB.
Miniatrul Agriculturii, Daniel Constantin, anunta saptamana trecuta, intr-o conferinta de presa recorduri istoriece la principalele culturi.
“Cifrele pe care le avem ne arată că în acest an avem cea mai mare producţie de grâu şi secară din ultimii opt ani, respectiv 7,296 milioane de tone pe o suprafaţă de 2,63 milioane hectare. De asemenea, producţia obţinută este cea de-a doua producţie ca mărime din ultimii 43 de ani. Avem în acest an o producţie record la cultura grâului. (…) La ovăz este a doua cantitate din punct de vedere al randamentului din ultimii 43 de ani, cu 1,96 tone la hectar, iar campioana, tot din punct de vedere al randamentului este în acest an cultura de rapiţă, unde avem cea mai mare producţie din ultimii 38 de ani”, a subliniat Daniel Constantin, citat de Agerpres.
Printre marii traderi de cereale care operează în România se numara Cargill, Alfred C. Toepfer, Glencore, Bunge, Ameropa, Nidera, fără excepţie, companii cu capital străin.
Potrivit datelor Asociaţiei Române a Comercianţilor de Produse Agricole (ARCPA), principalii traderi de cereale din România, care vând la export mai toată producţia destinată pieţelor externe, au avut în 2010 o cifră de afaceri cumulată de 1,1 miliarde de euro, faţă de 810 milioane de euro în 2009, pentru ca afacerile cumulate să ajungă la 1,3 miliarde de euro în 2011. Deşi au afaceri de miliarde de euro, primii cinci traderi din România abia dacă au împreună câteva sute de angajaţi.
De exemplu, traderul olandez Nidera. Biroul de la Bucureşti al companiei avea în 2010 doar 16 angajaţi, fiecare dintre aceştia aducând companiei nu mai puţin de 6 milioane de euro annual.
