(Articol al ambasadorului Ion Jinga, seful Reprezentantei Permanente a Romaniei la Consiliul Europei, trimis Umbrela Strategica)
Motto: „Ducit Amor Patriae – Animati de iubirea de Patrie” (Inscriptie pe emblema Regimentului 131 Infanterie, Garda Nationala a Armatei SUA)
In fiecare an, la 1 decembrie, romanii isi sarbatoresc Ziua Nationala. La 1 decembrie 1918, dupa incheierea Primului Razboi Mondial, romanii din Transilvania, reprezentand majoritatea absoluta a populatiei (Fényes Elek, statistician maghiar din secolul al XIX-lea, estima in 1842 ca, din populatia Transilvaniei, 62,3% erau romani), au hotarat unirea cu Romania.
Se desavarsea astfel Marea Unire dupa ce, in acelasi an, la 27 martie si 15 noiembrie, Adunarile Nationale ale Basarabiei si Bucovinei – ambele fiind provincii romanesti, din punct de vedere etnic si istoric – decisesera sa se uneasca cu Regatul Romaniei. Prim-ministrul Ion I. C. Bratianu le spunea membrilor delegatiei transilvanene care adusesera la Bucuresti Rezolutia Unirii: “De o mie de ani va asteptam si ati venit ca sa nu ne mai despartim niciodata. Sunt clipe in viata unui neam cand fericirea este atat de mare ca rascumpara veacuri intregi de dureri.”
17 milioane de miltari si civili au pierit in Primul Razboi Mondial, dimensiunea tragediei fiind descrisa in poemul „Pe Campiile Flandrei”, al poetului si medicului canadian John McCrae, participant la lupte: „Pe campiile Flandrei / macii cresc printre randurile de cruci”. Initial neutra, in august 1916 Romania a intrat in razboi la solicitarea Frantei si Marii Britanii, pentru a reduce uriasa presiune germana de pe frontul de vest. Bazandu-se pe promisiunea Puterilor Aliate de a lansa o ofensiva in Grecia si de a oferi asistenta militara impotriva unui atac venit de la sudul Dunarii, trupele romane au traversat Muntii Carpati in Transilvania, unde au fost primite ca eliberatoare. Inaintarea rapida a Armatei Romane l-a facut pe maresalul Paul von Hindenburg, seful Statului Major al Armatei Germane, sa scrie: „Este cert ca unui stat relativ mic precum Romania nu i s-a acordat niciodata un rol atat de important si, intr-adevar, atat de decisiv pentru istoria lumii, intr-un moment atat de favorabil. Judecand dupa situatia militara, este de asteptat ca Romania sa avanseze oriunde doreste si sa decida soarta razboiului mondial.”
Dar nu a urmat nicio ofensiva aliata in Grecia si niciun sprijin militar la Dunare, iar Romania a fost atacata simultan din trei parti. Guvernul roman a trebuit sa se retraga de la Bucuresti la Iasi, in Moldova. Pentru a proteja retragerea, o rezistenta darza a fost organizata pe varfurile Carpatilor, langa orasul meu Campulung Muscel. Iar pentru a face apararea impenetrabila, Inaltul Comandament Roman a adus Regimentul 70 Infanterie, format din locuitori ai regiunii, ale caror familii se aflau in satele din spatele liniei frontului. Intr-o inclestare care poate fi comparata cu batalia de la Termopile, acestia au oprit inaintarea Corpului Alpin German, mai numeros si mai bine echipat. O amintire a luptelor epice ce au avut loc acolo in toamna anului 1916 o reprezinta osemintele celor peste 2300 de militari care se odihnesc intru eternitate in Mausoleul de pe Muntele Mateias. In zilele senine, il pot vedea din curtea casei mele.
Apoi, in iulie 1917, Armata Romana a spart frontul austro-ungar in Batalia de la Marasti. Generalul german August von Mackensen a lansat imediat un contraatac la Marasesti, anuntandu-si superiorii: „Domnilor, peste doua saptamani ne vedem la Iasi!”, in timp ce armata austro-ungara a atacat pe Valea Oituzului; ambele ofensive au fost insa respinse de trupele romane. 800.000 de militari romani au luptat de partea Antantei, iar 335.706 au facut jertfa suprema, cee a ce reprezinta 6% din totalul pierderilor pe fronturile Primului Razboi Mondial. Printre acestia, cei 2344 de prizonieri de razboi romani care au murit in Alsacia (Franta). Marea Unire si Romania moderna s-au faurit si pe oasele lor.
Unirea de la 1 Decembrie 1918 a implinit visul national multi-secular de a aduce intr-un stat unitar pe toti romanii care traiau in jurul Carpatilor. Dupa Marea Unire, Romania a devenit o tara definita de diversitate, multiculturalism si valori democratice. Unirea a consacrat, totodata, atasamentul Romaniei fata de principiile respectului pentru persoanele apartinand minoritatilor nationale si al relatiilor pasnice cu alte tari. In 1919 tara a devenit membru fondator al Ligii Natiunilor, in 1955 a fost admisa in Organizatia Natiunilor Unite, in 1993 a devenit membra a Consiliului Europei, in 2004 a aderat la NATO, iar in 2007 la Uniunea Europeana. Astazi, Romania are relatii diplomatice cu 187 de state si o vasta retea diplomatica pe cinci continente. Este parte la peste 100 de conventii ale Consiliului Europei, si reprezinta un model de diversitate culturala, un promotor al pacii si securitatii in Europa si in lume.
Primele pagini din cartea Istoriei Romanilor au fost sculptate in piatra cu 19 secole in urma, la Roma, pe Columna lui Traian ce comemoreaza Razboaiele Dacice, iar de atunci romanii au ramas, fara intrerupere, in acelasi spatiu geografic. Asa cum scria marele istoric Nicolae Iorga (de la a carui tragica trecere in nefiinta s-au implinit, pe 27 noiembrie, 85 de ani): „Cu sabia in mana, de straja la toate zarile, iar cand s-a frant o clipa, ca sa se lege din nou, tainic, otelul, am intins brutalitatii, arma subtire a inteligentei noastre. Si iata, suntem tot acasa!” Astazi, intr-un context geopolitic turbulent, in care provocarile internationale reprezinta probleme fara pasaport si fara frontiere, Romania trebuie iarasi sa gestioneze riscurile unui conflict armat de amploare in apropierea granitelor sale si sa-si consolideze rezilienta nationala. Intr-o epoca a schimbarilor rapide, ce necesita adaptare continua, apartenenta la UE si NATO, Parteneriatul Strategic cu Statele Unite si cooperarea cu partenerii internationali raman caracteristici definitorii ale politicii sale externe.
Asa cum remarca Presedintele Romaniei, Nicusor Dan, la 26 noiembrie, cand a prezentat Parlamentului, spre aprobare, Strategia Nationala de Aparare pentru perioada 2025-2030: “Conceptul central este acela de independenta solidara. Independenta in sensul ca actiunile administratiei statului trebuie sa fie pe masura modului in care oamenii de aici vad lumea, afirmarea acestei identitati si a interesului care corespunde acestei identitati. Solidaritate, adica respectul nostru fata de toti partenerii si fata de toate angajamentele pe care ni le-am luat in aceasta lume tot mai complexa.”
Strategia reflecta viziunea unei Romanii moderne si sigure, care se bucura de pace, un stat construit in jurul cetatenilor sai, in slujba drepturilor si libertatilor lor fundamentale, cu institutii transparente si integre, orientate spre binele public. Aceasta abordare, ce poate fi considerata un contract social intre statul roman si cetatenii sai, imi aminteste cuvintele presedintelui american Ronald Reagan: „Cum putem sa ne iubim tara si sa nu ne iubim compatriotii; si, iubindu-i, sa le intindem o mana atunci cand cad, sa-i vindecam cand sunt bolnavi si sa le oferim sansa de a prospera, astfel incat sa fie egali in fapt si nu doar in teorie?” (Fundatia si Institutul Prezidential Ronald Reagan).
Diaspora romaneasca face si ea parte din acest contract social; la fel ca in 1918, succesul unui proiect national depinde de participarea tuturor romanilor, atat cei din interiorul, cat si cei din afara granitelor nationale. Aidoma unei oglinzi a celor ramasi acasa, diaspora include intregul spectru al sufletului si valorilor romanesti. Romanii din strainatate au devenit parte integranta a tarilor in care traiesc, dar vocea lor ramane la fel de importanta pentru Romania, care nu poate prospera decat prin sinergia tuturor resurselor sale de inteligenta si profesionalism. In urma cu mai bine de 100 de ani, acelasi prim-ministru Ion I. C. Bratianu ne-a lasat urmatorul aforism: „Sufletul Romaniei nu se poate manifesta decat in unitatea nationala”. Aceste cuvinte raman si astazi la fel de adevarate. Onorandu-ne Tara, ne onoram viitorul, ca natiune.
In final, cuvintele Secretarului General al Consiliului Europei, Alain Berset, rostite la 1 Decembrie, la receptia dedicata Zilei Nationale a Romaniei, la Strasbourg: „Romania este Muntii Carpati. Delta Dunarii. Unele dintre cele mai extraordinare peisaje naturale ale Europei. Dar Romania este mai presus de toate un popor – rezistent, deschis spre lume si profund european. Un popor care a luptat pentru democratie. Care cunoaste punctele de presiune ale istoriei. Si care traieste la marginea strategica a continentului nostru… Contributia Romaniei la Europa a luat multe forme. De fiecare data cand intru in hemiciclul Consiliului Europei, trec pe langa sculptura lui Brancusi, “Rugaciunea”. Ma gandesc la Romania. O figura umana redusa la esential. Linistita. Vulnerabila. Demna. Aceasta simplitate vorbeste despre arta. Si vorbeste despre democratie.”
(Notă: Opiniile exprimate în acest articol nu angajează poziția oficială a autorului)
Sursa: Umbrela Strategică
