Cramele Bolgiu, locul unde istoria devine trend, gratie curajului tinerilor frati care aduc in Romania vinul la amfora si reinventeaza Pelinul, dupa reteta originala a strabunului lor. Singura familie de viticoli din zona Urlati care a continuat traditia din tata in fiu a gasit reteta vinului fara dureri de cap si elixirul tineretii fara batranete.
Pe colinele care fac parte din renumitul Drum al Vinului din judetul Prahova se afla orasul Urlati, care, la randul sau are mai multe vai, valea Bobului, Valea Nucetului si Valea Urloi. Pe toate aceste trei vai se afla plantatii intregi de vita de vie, vita batrana cu o istorie demna de ascultat.
Pentru a afla care este istoria acestor locuri, in continuarea periplului nostru pe Drumul Vinului am trecut pragul cramelor Bolgiu, unde i-am gasit pe Costin Bolgiu si Stefan Bolgiu, doi frati care si-au dat mana pentru a continua afacerea inceputa de strabunicul lor, Nicolae C. Bolgiu, in 1934.
Predarea de stafeta i-a transformat pe cei doi frati in a patra generatie de viticultori manati de pasiunea pentru vin si vie.Iar ambitiile lui Costin si Stefan sunt mari, amandoi fiind absolventi ai Facultatii de Horticultura din cadrul USAMV Bucuresti, care si-au setat obiectivul de a continua traditia de familie inceputa de strabunicul lor, Nicolae C. Bolgiu.
Istoria tumultuoasa a familiei Bolgiu de pe văile Urlațiului
Numele Bolgiu este cunoscut in toata regiunea printre viticultori si nu numai, familia Bolgiu provenind din ramuri turcesti si macedonesti, cu atestare locala inca din 1880, cu numele Tache Bolgiu.
Perseverenta familiei Bolgiu in a realiza vinuri de calitate si de a produce in continuare struguri din soiuri de vita pure, a facut posibil ca, dupa zeci de ani, sa se produca in continuare vinul pelin de la Bolgiu, de pe reteta originala a primului facator de vinuri din familia Bolgiu, Nicolae C. Bolgiu, dar si sa se continue plantarea soiului pur de traminer, un soi atipic, nici rosu, nici negru, cu un strugure care iese direct rose, pe care bunicul lui Costin si Stefan l-a plantat inca din 1952, inainte de venirea comunistilor care au confiscat podgoriile familiei.
Meticulozitatea strabunilor a facut insa posibila recuperarea zecilor de hectare confiscate de comunisti, pe care in trecut se aflasera inclusiv sondele de petrol ale americanilor.
Citeste si Casa Neacsu, producatorul de vinuri care a salvat vechile soiuri romanesti de vita de vie
O sinteza a istoriei familiei Bolgiu ne-a fost relatata chiar de Costin Bolgiu, in “Pivnita lui Bolgiu“, facuta din piatra, cel mai emblematic loc din Urlati, atunci cand se vorbeste despre viticultorii de traditie:
“Istoria noastra incepe in 1934, perioada in care strabunicul nostru, Nicolae C. Bolgiu, care avea foarte multe terenuri in care americanii investeau foarte mult, prin amplasarea de sonde pe terenuri, incasa redevente pentru sondele puse pe aceste terenuri. Atunci era “la moda” ca cei care au bani sa isi faca si vie.
Erau trei familii renumite in zona Urlati. Era familia Basilescu, a caror denumire a ramas, dar doar cu numele pentru ca proprietarii nu mai sunt, au plecat prin America. Acum proprietarii Cramei Basilescu sunt altii. Era familia Tiganescu, despre care inteleg ca au parcuri si prin Bucuresti. Si mai eram noi, familia Bolgiu. Bunicul meu era in perioada aceea intr-o expansiune, facea foarte multi bani. Intre timp au venit comunistii care au confiscat tot.
Bunicul meu, Nicolae N. Bolgiu, a facut scoala de viticultura de la Chisinau, care era afiliata institutului de viticultura de la Montpellier din Franta. In cartile de enologie apare familia noastra cu viile pe care le avem.
Fiind deposedati de tot, au fost nevoiti sa lucreze la Videlmar, fostul combinatul de vinificatie din Urlati, unde se ocupa de vinurile de colectie. Pot sa spun ca nici in perioada comunismului traditia noastra in materie de vinicultura nu a murit, avand continuitate sub aceasta forma. Dupa 1990, tatal meu, care este inginer silvic de profesie, s-a zbatut si a reusit sa recupereze terenurile confiscate, care erau parloage.
Am incercat cat de mult sa salvam, pentru ca ne-am dorit acele vii batrane. In 2007 am inceput sa punem la punct cramele in forma in care sunt astazi, am achizitionat niste tractoare si utilaje. Mare parte din strugurii pe care ii producem, ii vindem. Toti strugurii nostri sunt certificati DOC Dealu Mare, sunt soiuri pure.
In privinta facerii vinului, la inceput a fost o joaca, produceam cate 1000-2000 de litri, dupa care am luat o cisterna. Nu am luat foarte mult pentru ca ne-am dorit ca dezvoltarea cramei sa fie naturala. In felul asta simt si aprecierea omului, daca este corecta. Daca exista o crestere de la an la an, inseamna ca vinurile sunt bune. Si fara niciun pic de marketing, ci doar din gura in gura. Orice crama care isi baga bani in marketing nu are cum sa nu vanda.
Noi ne-am bazat pe degustari de vinuri, de participare la evenimente unde cei prezenti acolo aveau ocazia sa deguste vinurile noastre. Promovarea prin oameni mi se pare cel mai tare sistem de vanzare”.
Vinurile Cramelor Bolgiu, facute la mare arta, dintr-un curaj nebun
Ambitia si dorinta celor doi frati carora le-a fost data pe mana afacerea Cramelor Bolgiu a facut ca din cele trei familii traditionale de viticultori din Urlati, doar una sa ramana in activitate, din tata in fiu, iar astazi a patra generatie sa promita revolutionarea vinurile romanesti.
Cum? Prin viile batrane pe care le detin, prin modul in care culeg strugurii (la momentul optim cand concentratia de zahar “se intalneste” cu aciditatea din strugure), dar si prin curajul “nebun”, cum ne-a marturisit Costin Bolgiu, de a experimenta noi tehnici pentru producerea unor vinuri de calitate superioara, cu un continut scazut de sulfiti.
“Si eu si fratele meu, Stefan, am terminat Facultatea de horticultura. Fratele meu se ocupa de vie si eu ma ocup de vin. Aceeasi structura de conducere am vazut-o si in Franta, spre exemplu, unde erau afaceri de familie, ca a noastra. Eu sunt oenologul cramei, eu ma ocup de facerea vinului. Nu am o atestare in sensul asta, insa am alocat foarte mult timp invatarii vinului si procesului de facere a vinului.
Nu am un tipar de facere a vinului, ci fac vinul dupa cum simt. Daca mi se pare ca vinul trebuie sa stea 3 luni pentru a dobandi culoarea pe care mi-o doresc, il las trei luni, desi unii imi spun ca sunt nebun. Timpul mi-a dovedit ca nu gresesc prin retetele mele proprii. Una este sa faci macererea in must, si alta este sa faci extragerea din vinul deja format.
Degust vinul in fiecare zi. Daca vinul meu este dus la analize se va vedea ca are sulful chiar aproape de zero. Cand vinurile nu au sulf trebuie sa nu aiba deloc contact cu aerul. Daca prind un pic contact cu aerul, se oxideaza asemenea unui mar. Mai ales vinurile rose. Sulful este volatil, oricat ai pune in vin iese din vin si ramane doar o mica parte din sulful total, care provoaca durerile de cap. Daca muti vinul dintr-o cisterna in alta, in timpul operatiunii de pritoc, trebuie sa ii bagi sulf pentru ca il aereaza si oxideaza.
La vinul alb si vinul rose, vinuri care nu au contact cu pielitele strugurilor, folosesc un praf de sambure de struguri adus din Franta, practic un tanin natural, al carui rol este antioxidant mult mai puternic decat suflul si mult mai sanatos.
Noi am preferat sa pastram si vii batrane. In 2007 cand au inceput fondurile europene toata lumea s-a ingramadit sa replanteze, dar nu si-au dat seama ca se pierde calitatea si tipicitatea soiului. Pana sa ma apuc de vinuri, in timpul studiilor de la Facultatea de Horticultura din cadrul USAMV, am vizitat foarte multe crame in zona Bordeaux, Franta si am observat ca ei puneau foarte mult pret pe viile batrane, ceea ce la noi incepuse sa dispara.
In timp, lumea a inceput sa defriseze si sa replanteze vii tinere, iar noi am ramas printre putinii care mai aveau vii batrane. In prezent foarte multe crame de renume din zona noastra au inceput sa ne caute pentru struguri. De exemplu, Flamboyant de la Davino a fost facut din viile noastre pana in 2015, din merlot vie batrana, feteasca neagra vie batrana, cabernet sauvignon vie batrana”.
Continuarea pe Lumea Justitiei
