Pe vremuri, Romania era un brand pe piata de fructe si legume la nivel international. Se producea asa de mult, ca Europa nici nu putea face fata volumului de marfa livrat. Acum, abia daca ne putem asigura necesarul intern in sezon, in conditiile in care, dupa cum bine se stie, consumatorii romani prefera fructele si legumele romanesti. In lipsa acestora, marfa din import isi face loc cu usurinta in supermarketuri si piete, comerciantii fiind cei care fac regulile pe piata. Cat despre produsele autohtone, atatea cate sunt, le gasim mai mult pe tarabe in piete, decat pe rafturile din magazine…
Legumicultura romaneasca este departe de nivelul de altadata sau, mai simplu spus, de ceea ce ar putea produce, fiind in imposibilitatea de a sigura necesarul intern, acoperit in mare parte de importuri venite de peste mari si tari, de te miri unde. Si nici nu este de mirare in conditiile in care suprafetele cultivate sunt in scadere – ce-i drept productia este ceva mai mare, datorita majorarii randamentelor-, iar jucatori consacrati pe piata interna au inceput sa-si reduca suprafetele pe fondul concurentei acerbe reprezentate de importuri sau mai bine zis a preturilor de multe ori “ridicol” de mici cu care intra marfa din afara. Un fenomen care se observa la culturi cu traditie in Romania precum radacinoase, ceapa sau chiar tomate in camp, potrivit informatiilor din piata.
Nu in ultimul rand, mai trebuie retinut un lucru: s-a schimbat foarte clima in tara noastra, motiv pentru care specialistii avertizeaza, de altfel, ca va fi tot mai greu sa producem legume in camp. Drept urmare, nu vor intarzia sa apara efectele si la industrializare, un sector oricum aflat in colaps. Un lant al slabiciunilor, practic.
„In Romania, nu se mai pot produce legume pentru consum decat in mediul protejat. Din 2009, am tot solicitat sprijin Ministerului Agriculturii ca sa ne ajute sa crestem suprafata de sere macar cu 200 ha si la solarii cu pana la 1.000 ha… Mi s-a promis o alocare speciala, nu s-a vrut si nu se poate…Eu cred ca nu moare Romania daca punem deoparte 200 mil. euro pentru pomicultura si 200 mil. euro pentru legumicultura pentru a face un program si sa ramana ceva in urma, asa cum s-a gasit solutia in cazul SAPARD-ului romanesc si s-a facut minuni. Haideti sa incercam si pentru acest sector”, este indemnul adresat conducerii Ministerului Agriculturii de catre Aurel Tanase, presedintele Prodcom, patronatul din sectorul de legume-fructe.
Si chiar are dreptate, pentru ca pare incredibil ca, astazi, la aproape trei decenii de la Revolutie, in Romania sa existe doar undeva la 300 ha de sera (nici autoritatile responsabile in domeniu nu par sa stie cifra exacta), fata de cele circa 2.500 ha cate erau in 1989. Ori in ritmul in care se investeste la acest moment este clar ca vom avea cam mult de asteptat pana chiar sa se intample ceva spectaculos. Nici macar fondurile europene n-au adus revirimentul asteptat: doar 43 de contracte de finantare in valoare de circa 58 milioane de euro pentru infiintarea a circa 60 ha de sere, solarii si ciupercarii finantate din bani europeni (sM 4.1) prin PNDR 2014-2020! (cifre valabile pentru primele luni din 2019)
Chiar daca romanii nu se inghesuie sa obtina fonduri europene, nu inseamna, insa, ca nu se investeste in legumicultura autohtona. Multi prefera sa o faca pe bani proprii, mai ales daca este vorba si de actionari straini. Un astfel de exemplu este investitia de peste 2 milioane de euro, realizata de omul de afaceri neamt Josef Jakobs, alaturi de partenerul sau roman Adrian Rusu, in judetul Giurgiu, la Baneasa. Cei doi au infiintat aici cea mai mare plantatie de sparanghel din tara noastra, care se intinde pe 170 de ha (35 ha sparanghel alb si restul verde).
Solarul, o solutie la indemana
De cativa ani, legumicultorii romani solicita insistent autoritatilor sa sprijine mai mult cultivarea de legume in spatii protejate, o varianta demna de luat in seama dat fiind schimbarile climatice. Pe de alta parte, nu putem trece cu vederea nici posibilitatile financiare reduse ale legumicultorilor romani care isi permit mai degraba sa infiinteze un solar decat o sera (un hectar de sera presupune o investitie de un milion de euro!).
Chiar si asa se remarca o crestere semnificativa a acestor suprafete in ultimii ani, ajunse undeva la 7.500 ha, potrivit informatiilor comunicate de asociatiile din sector, un avant datorat programului guvernamental Tomata (3.000 euro pentru 1.000 mp in spatiu protejat). Din pacate, insa, nici macar acest efort financiar important din partea statului nu a putut stopa importul de tomate care se mentine la cote ridicate.
Citeste si Top producatori mere in UE. Romania, locul trei
In 2018, importurile de tomate au ajuns la 87.000 tone (91 mil. euro), cu 10.700 tone mai mult, comparativ cu anul anterior, potrivit datelor Ministerului Agriculturii. Un avans de 14,7% in volum, pana la urma asteptat, in ciuda derularii programului Tomata. In 2019, debuteaza un program similar la usturoi si cel mai probabil vor urma si altele in anii viitori. Sa speram, insa, ca efectele se vor vedea in piata…
Mai greu in supermarket…
Cea mai mare problema pentru legumicultorii romani constitue vanzarea productiei, pentru ca nu sunt puse bazele unor piete specifice de valorificare a productiei. Cei care produc legume in cantitati mici coboara foarte mult pretul, ceea ce ii dezavantajeaza pe cei care practica legumicultura ca activitate principala si traiesc din comercializarea productiei.
Citeste si EXCLUSIV AGROSTANDARD: Studiul “Piata de fructe. Romania 2018”
La noi, valorificarea se face, in general, fie de la poarta fermei, fie direct pe piata sau prin intermediari. In magazine se ajunge mai greu, doar undeva la 10% din productie ia calea supermarketurilor, dupa cum recunosc chiar oficialii de la MInisterul Agriculturii in Strategia Nationala pentru programele operationale in sectorul de fructe si legume (perioada 2018-2020).
“Legumicultorii si pomicultorii sunt amenintati de marile hypermarket-uri, dar si de importurile masive. Pe de o parte, marile lanturi de magazine refuza sa cumpere marfa la un pret corect, iar pe de alta parte, importurile concureaza productia interna. Aproximativ 50-60% din productia romaneasca de fructe si legume este comercializata in piete taranesti organizate in centrele urbane si la poarta fermei. Desi preturile au o tendinta crescatoare, chiar si atunci cand fermierii au incheiat contracte comerciale, beneficiarii nu vin sa ridice marfa decat in momentul in care au scazut preturile”, se arata in documentul elaborat de MADR.
Din pacate, nu este, insa, singura problema cu care se confrunta producatorii interni, fie ca vorbim de legume sau fructe. Nu de putine ori au fost semnalate cazuri in care marfa le-a fost refuzata pe motiv ca nu se ridica la nivelul calitativ al celei aduse din import.
Citeste si EXCLUSIV: STUDIU DE PIATA “LEGUME DE SERA SI SOLARII”
Tabel 1
EVOLUTIA SUPRAFETELOR SI PRODUCTIEI DE LEGUME
Specificare UM 2015 2016 2017 2018
Suprafata mii ha 239,4 228,1 224 226,3
Productie mii tone 3673,5 3358,3 3638,4 3797,4
SURSA: MADR, INS
Tabel 2
SUPRAFETE SI PRODUCTII TOMATE
An suprafete (mii ha) productii (mii tone)
2013 48,4 749,0
2014 43,8 706,2
2015 44,2 701,8
2016 41,0 627,1
2017 40 679, 8
2018 47 884
Tabel 3
SUPRAFETE SI PRODUCTII CASTRAVETI
An suprafete (ha) productii (tone)
2013 12.793 169.493
2014 12.786 181.226
2015 12.674 193.818
2016 12.935 186.471
2017 12.700 201.000
2018 12.000 182.000
Autor: Viorela Pitulice
Sursa: FoodBiz
