LAURENTIU BACIU, presedinte LAPAR: m-am informat si eu, chiar acum vreo doua saptamani, stiam ceva din tratatul de aderare, si undeva la un articol, 35 sau 36, vorbea acolo ca fiecare tara isi va proteja siguranta alimentara. Ori, acest criteriu de siguranta alimentara l-au folosit toti cei care au primit derogari de la Uniunea Europeana pentru a prelungi acesta perioada de vanzare a terenurilor. Ceea ce este foarte clar este ca Romania este singura tara din comunitate care nu a depus nici doua randuri reprezentand o notificare catre Bruxelles in care sa-si exprime intentia ca doreste sa prelungeasca acesta perioada. Au facut-o pana si bulgarii. Ceea ce nu inteleg eu, si, probabil, nici multi dintre dumneavostra nu intelegeti, este de ce in acel tratat de aderare Romania a avut conditii speciale fata de celelalte tari. Cum de s-a introdus, cum spun guvernantii, acel articol in care ne este interzis a-i opri pe straini sa cumpere teren, desi celelalte tari nu au avut in tratatul lor cuprins asa ceva.
LAPAR-ul a facut “n” demersuri din 2010 pentru a sensibiliza guvernele care s-au perindat pe la Palatul Victoria sa faca ceva in acst sens. Dupa cum vedeti, au trecut deja trei ani de zile, si n-a facut nimeni nimic. S-a gasit solutia, ca sa asuntem noi romanii mai smecheri decat altii, scoatem noi o lege in care sa bagam ceva smechereste asa, sa nu se poata cumpara.
Dupa cum ati vazut a iesit o rusine de lege care, intr-o proportie foarte mare, ingreuneaza accesul la cumparare, cat si la vanzare prin acele conditii care sunt aberante la un moment dat si care nu corespund cu realitatea. Incepand cu acel anunt la primarie prin care sa-ti exprimi intentia de a vinde terenul; in momentul acela trebuie sa ai si cartea funciara pe el, trebuie sa ai cadastru. Ori stim ca o problema in Romania la cei care vand; de obicei vand cei necajiti, nu au bani sa-si faca acel cadastru.
Pana acum, de obicei, cumparatorul suporta si cadastrul. Dar acum, de cand au intrat acele conditii de preemptiune, nu se stie cine va fi in final cumparatorul. Perioada aia de 30 de zile este foarte lunga, ca primaria are obligatia sa caute toti preemptorii in toata lumea asta si ca primarii se vor transforma in Andreea Marin sa ia sa gaseasca preemptorii. Un lucru nu e clar, ce se intampla daca toti preemptorii dau aceeasi suma? Undeva spune ca vanzatorul poate sa-l aleaga, dar un alt articol spune ca nu poate sa-l aleaga pentru ca trebuie sa respecte ordinea. Un alt inconvenient este limitarea de varsta. Ori, stim prea bine ca, cam la varsta aia incep oamenii sa aiba bani si-si pot permite sa cumpere teren. Cum sa-i ingradesc eu dreptul; a facut 40 de ani si o zi si nu mai ai voie sa cumperi; chiar ca nu gasesc logica.
Cum, de altfel, nu gasesc logica nici in ce cauta aceea institutie a statului care monitorizeaza toate vanzarile, care o sa detina toata baza de date. Stiu ca cei care intocmesc documentele, ma refer la notari, au obligatia de a raporta la Statistica toate operatiile pe care la fac, cum, de altfel, si cei de la cadastru au obligatia de a raporta la Statistica toate operatiile pe care le fac. La ce mai imi trebuia o agentie? Ca sa-mi dea mie ce? Acum cel va vrea sa vanda trebuie sa plateasca ceva, pentru ca nici primaria nu o sa vrea sa-i plateasca serviciul ala de pomana, si nici agentia statului. Si, atunci vor trebui iara niste taxe. Intr-un cuvant, este o lege antiromaneasca, care va ingreuna foarte mult vanzarea terenurilor, ca sa nu va mai zic ca tot acolo, arendasul care are mai putin de un an nu are drept de preemptiune.
Vorbim de comasare. Care comasare? Ca s-ar putea sa am un cetatean in mijlocul unei parcele de 100 de hectare, este singurul care a ramas acolo, acum s-a hotart sa mi-l dea in arenda, si peste doua luni de zile se hotaraste sa-l vanda. Eu n-am dreptul de preemptiune, si noi spunem ca facem comasare. (Conferintele AGROstandard, Vanzarea terenurilor agricole ale Romaniei, 10 decembrie 2013, Howard Johnson, Bucuresti)
