Aud ca avem Noua Bucatarie romaneasca. Cred ca n-o avem (inca) nici pe cea veche, ca sa nu vorbesc de cea straveche. Motivul principal e probabil, absenta componentei culturale. La noi gastronomia nu face parte din cultura: e inca prea multa haleala. Bucatarii cei mari se ocupa de fite, unele minunate, dar nu romanesti. Aud ca exista un restaurant smecher care serveste un fel de mancare „comunist” remarketata; parizer pe ziar. Pe aceeasi paradigma putem avea numeroase feluri de mancaruri „istorice”: branza cu rosii pe ziar, slaninuta cu mustar pe ziar si, la o adica, chiar scrumbie afumata cu ceapa, tot pe ziar.
Deocamdata, pentru chefii nostri, cartea de bucate din biblioteca lui Constantin Cantacuzino (1640-1716), despre care se spunea ca ar fi fost „ghidul ” gastronomic al bucatariei varului sau, Constantin Brancoveanu, e o necunoscuta. In conditiile in care, acolo, sunt zeci de retete romanesti pe care nu le stie nimeni.
Inainte de a inventa o noua bucatarie romaneasca ar fi cazul sa o recuperam pe cea veche, adevarata, pe care o avem si n-o cunoastem. Si ca sa ramanem in spatiul „imbucaturii”, iata cum se preparau stridiile la 1690, in bucataria lui Brancoveanu:
„Sa ei stridiile spalate, sa le pui pe gratariu si sa le lasi pana ce se vor incalzi bine, iar nu sa se deschida, apoi le scoate du pren coaja, si apa lor sa nu o lepezi.
Deci ia o plachie (oala) an (sau) tingire in care punem untdelemn, un catelus de usturoi, izma si maghiran tocat, piper si scortisoara, apoi pune in plachie stridiile, puindu-le apa lor strecurata pen sita si potintel vin bun, alb, agurida an zeama de lamaie si putintel zahar, si le fiarbe in cuptoriu an supt test si calde sa le aduci la masa, puind pe dadesupt falii de paine prajite an neprajite, cum vei vrea”.
Autor: Mihai Tatulici
