Politici ostile si interese la varf: fermierii fara silozuri, la mana marilor traderi

Fermierii romani nu se pot capitaliza nici macar in anii cu productii foarte bune. De vina sunt preturile foarte mici oferite de traderii straini care profita de faptul ca fermierii, in lipsa spatiilor de depozitare, sunt nevoiti, in cele mai multe cazuri, sa-si vanda productia din camp. Chiar daca tema silozurilor, a primului siloz, a facilitatilor de depozitare revine odata cu fiecare ciclu electoral, fermierii nu detin in proprietate mai mult de 10% din totalul capacitatilor de stocare, restul fiind detinute de intermediari care au, astfel, toate parghiile pentru manipularea preturilor care pot varia si cu mai bine de 100% de la an la an. Cazurile de fermieri care au reusit sa-si faca silozuri cu fonduri europene sunt rare, din cauza birocratiei si a “mafiei” care gestioneaza aceste fonduri, iar gradul ridicat de decapitalizare ii impiedica pe fermieri sa le construiasca din fonduri proprii.

Decapitalizarea nu face casa buna cu silozul

“De unde capital pentru silozuri cand multi fermieri nu vor ramane cu profit nici cu subventia in acest an? Multi au credite, leasing pentru utilaje luate in anii trecuti. De unde sa aiba bani si pentru silozuri. Investitia intr-un siloz se ridica cam la 60 de euro pe tona cu tot ce presupune, inclusiv placa de beton si anexele. O celula de 500 de tone costa cam 30.000 de euro, dar cea mai modesta varianta nu se poate face sub 18.000 de euro”, a aratat Daniel Ciobanu, vicepresedintele Ligii Asociatiilor Producatorilor Agricoli din Romania(LAPAR).

In loc de sprijin, ministerul Agriculturii pune piedici

Reprezentantul LAPAR a aratat ca fermierii nu sunt sprijiniti deloc pentru a investi in spatii de depozitare, ba, mai mult, sunt obstructionati constant.

“Pe legislatia actuala nu se poate face nimic. N-avem nicio facilitate. Am propus ca fermierii care se asociaza ca sa faca un siloz sa aiba un punctaj mai bun, sa le intre mai in fata dosarele pentru fonduri europene, dar nu am gasit intelegere la minister. Guvernul vrea sa ne ingradeasca si mai mult dreptul de a construi silozuri printr-o noua ordonanta, ordonanta 141. Pana acum, cerintele erau normale: sa aiba usa de metal, sa nu intre rozatoare si pasari, sa stea cerealele uscate, pe care oricum nu le poti vinde daca nu sunt bine pastrate. Acum, prin noua ordonanta vor sa ne bage bete-n roate, ca sa nu putem construi silozuri”, a mai spus Ciobanu.

Organizarea, singura solutie

Reprezentantul LAPAR a aratat ca singura solutie pentru fermieri este sa se organizeze pentru a putea construi spatii de depozitare comune ca sa poata influenta pretul pe viitor.

“Reusesc sa ne tina dezbinati, intr-o ameteala continua. Interesul lor este ca producatorul roman sa ramana mic, sa nu avem capital. Atacul la adresa producatorilor nu este doar intern. Are loc in toata lumea. Numai ca la noi, lucrurile au scapat de sub control pentru ca diferenta dintre cotatiile burselor la cereale si preturile oferite de comercianti este foarte mare, mult mai mare decat in alte tari. Intermediarilor de la noi le ramane mai mult decat in alte parti, iar fermierilor mai putin pentru ca nu stiu sa-si apere interesele”, a mai spus Ciobanu.

El a enumerat factorii principali, responsabili pentru preturile mici: monopolul comerciantilor pe spatiile de depozitare, lipsa masurilor de stimulare a investitiilor in silozuri din partea Guvernului, cresterea semnificativa si nejustificata a preturilor input-urilor in primavara si noile taxe aplicate “discret” agricultorilor, factori care au condus la decapitalizarea acestora. Toate acestea au condus, in opinia fermierilor, la pierderi de circa zece de milioane de lei vechi pe hectar, doar in ultimii doi ani.

Urmeaza alti ani buni de mizerie

Producatorii sustin ca, pana cand nu va fi atinsa o masa critica de spatii de depozitare aflate in proprietatea fermierilor, acestia vor fi nevoiti sa accepte preturi de mizerie.

“Pur si simplu, comerciantii, multinationalele fac legea pe piata pentru ca cine da banul, acela dicteaza. Vin sa cumpere productia pe preturi de nimic pentru ca stiu ca marea majoritate a fermierilor nu au bani sa construiasca silozuri si nu au unde sa-si depoziteze graul. Normal ca nu ii convine nimanui aceasta situatie, dar nu poti face nimic”, susţine Iosif Balla, preşedintele Asociaţiei Producătorilor Agricoli din Cluj.

De aceeasi parere este si un agricultor din Tulcea, Ivan Fedot, care lucreaza 1.000 de hectare de teren la Sarichioi. Acesta sustine ca fermierii nu au suficienti bani sa-si faca silozuri din fonduri proprii, dar ca accesarea fondurilor europene este o aventura. Pana la urma el a reusit sa-si construiasca un siloz cu fonduri UE, dar cu eforturi supraomensti.

Fermier: silozul cu fonduri UE mi-a mancat sanatatea

“Am accesat fonduri europene fonduri europene pentru un siloz de 1,86 milioane de euro, cu o capacitate de 10.000 de tone. Intregul proiect a durat trei ani de zile, abia anul asta l-am terminat, pentru ca este foarte multa birocratie. Pana la urma mi-a mancat si banii si sanatatea. Pana la urma am constata ca se putea face, cu mari eforturi, si din fonduri proprii, pentru ca tot pe acolo am ajuns. Jumatate din proiect trebuia sa-l cofinantez eu, dar numai proiectarea m-a costat 10%, iar inca 10% a fost spaga data ca sa mearga dosarul, dobanzile si comisioanele. Asa ca pana la urma, eu am pus cam 70% din valoarea proiectului si doar 30% au fost fonduri UE. Pe de alta parte, cand aud furnizorii de fonduri europene, automat salta pretul cu 15-20%, fie ca vorbim de utilaje sau de silozuri, sau despre orice altceva. E litera de lege”, a spus Fedot.

El a precizat ca jumatate din capacitate va fi folosita pentru stocarea recoltei proprii, iar cealalta jumatate va fi inchiriata.