In Romania, cooperativele agricole constituie si la acest moment un subiect tabu pentru multi fermieri. Parerile sunt impartite, multi nici nu vor sa auda de ele, in timp ce altii le ignora pur si simplu. In general, insa, ele sunt prost intelese, sustine George Carteraru, un tanar fermier din localitatea Dorobantu (judetul Calarasi), presedintele Cooperativei Agricole Dorobantu 2009. Si chiar daca are doar 35 de ani, Carteraru spune ca face agricultura de cand se stie, mai ales ca a avut de la cine sa invete in familie. De altfel, tatal si fratele lucreaza alaturi de el si in prezent. Ei sunt si cei care stau mai mult pe camp, pentru ca el face munca de birou. Nu neaparat pentru ca nu i-ar placea sa mearga pe teren sau ca nu se pricepe la culturi, ci pur si simplu deoarece nu are timp.
Are atatea proiecte in derulare, negocieri de facut, intalniri cu oameni din piata, incat cu greu le mai face fata. Mai mult, s-a apucat si de studii in agricultura, ca doar asa cer guvernantii: toti fermierii sa aiba calificare. De voie, de nevoie, Carteraru a ajuns acum student in anul patru la Facultatea de inginerie economica in agricultura la Bucuresti si se pregateste sa devina licentiat in domeniu. Nu de alta, dar nu vrea sa fie luat prin surprindere daca vine vreo directiva de la Bruxelles si sa se trezeasca ca nu poate sa faca agricultura…Si sunt doar cateva din preocuparile tanarului fermier…
“Eu am o gandire in pas cu economia de piata. Nu fac din agricultura un mod de existenta. Nu vreau sa traiesc un an din profitul scos vara, vreau sa pot sa obtin profit si iarna”, spune Carteraru.
Familia Carteraru administreaza circa 750 ha de teren agricol, din care 360 ha sunt inscrise in cooperativa, la care se adauga celelalte activitati gandite de George: transport de cereale, prestari de servicii in agricultura, inclusiv un magazin unde sunt vandute piese de schimb pentru utilaje agricole. Si pentru la iarna are planuri mari, vrea sa cumpere o presa de peleti si sa-i dea drumul, iar aceasta nu e singura idee pe care vrea sa o puna in practica.”Am vazut ce imi trebuie mie si vreau sa fac si pentru altii”, povesteste fermierul calarasean.
Peste 400 de membri la cooperativa
Cat despre cooperativa, o fi ea mica, daca putem spune asa, raportandu-ne la suprafata lucrata – peste 5.000 de hectare de teren agricol la acest moment -, dar are deja ceva “realizari’’ la activ. Infiintata in 2009, de cinci fermieri importanti din zona, care administreaza impreuna undeva la 3.000 de hectare, dupa opt ani de activitate, cooperativa a ajuns sa numere peste 400 de membri, dintre care multi cu suprafete mici, intre 2 si 3 ha de teren.
Desi numarul membrilor este asa de mare (pe multi i-ar speria un asemenea numar!), ea functioneaza si inca destul de bine. Dovada stau investitia de peste 5 milioane de lei in spatiile de depozitare a cerealelor, realizata pe bani europeni, sau parcul de masini auto, care include sase camioane folosite pentru transportul cerealelor produse de membrii cooperatori. De altfel, obiectul principal de activitate este valorificarea productiei agricole obtinute de fermierii din zona, dar si cumpararea inputurilor necesare pentru desfasurarea activitatii de productie.
“Una este sa vinzi la comun 100 de tone si alta este cand vii cu 1.000 de tone. Efectul este invers, cu cat creste cantitatea si pretul se mareste”, ne-a declarat George Carteraru, care este si presedinte al Cooperativei Agricole Dorobantu 2009.
Specialist in credite
La cooperativa s-a pornit de la zero, adica fara niciun ban. Tot ce s-a realizat de-a lungul timpului, s-a facut cu ajutorul bancilor, ceea ce e cu atat mai mult demn de luat in seama, stiuta fiind reticenta institutiilor de creditare cand este vorba de cooperative, ca sa nu mai vorbim de teama agricultorilor sa se imprumute.
In cazul de fata, chiar nu s-a dovedit justificata, poate si pentru ca George Carteraru – care este contabil de meserie – este un adept declarat al imprumuturilor. La firmele lui, de exemplu, nici nu mai tine sirul creditelor luate de la banci, peste zece in orice caz. A recurs la aceasta modalitate, deoarece altfel nu exista nicio posibilitate de dezvoltare.
“Daca astepti sa faci profit si sa lucrezi cu cash, pierzi trenul. Totul trebuie facut la momentul oportun, nu ai timp sa astepti. Cine stie cand te mai intalnesti cu o asa ocazie in viata? In cazul in care se mai intampla, pentru ca de multe ori nu mai ai aceasta sansa”, spune Carteraru, care si in momentul discutiei noastre se pregatea sa semneze documentele pentru o noua linie de finantare.
La cooperativa a luat un singur credit, pe care dupa finalizarea proiectului pe bani europeni, l-a refinantat. A facut acest lucru pentru ca in cinci ani lucrurile pe piata se schimbasera foarte mult si acum a obtinut conditii mai avantajoase de la alta banca. Si nu doar atat, i s-a acordat si un capital de lucru important care il ajuta in campania de achizitii de cereale din acest an.
“Eu trebuie sa ma pot misca in piata. Cei de la Patria Bank au fost mai deschisi la discutii si la nevoile mele. Intr-un interval de o luna, perioada in care au intrat si concediile, am obtinut 3,7 milioane de lei, dupa ce sase luni m-am chinuit sa fac o evaluare la vechii finantatori….Cred ca nici nu exista vreun fermier in Romania cu mai multe credite decat mine. Am discutat cu toate bancile din piata”, ne-a povestit fermierul.
Colaborarea cu Patria Bank, la care fermierul apreciaza in mod deosebit flexibilitatea, dureaza de ceva vreme, inca de prin 2011, principalul sprijin acordat de banca constand in finantarea capitalului de lucru. De-a lungul timpului, Carteraru n-a realizat decat un singut proiect pe bani europeni, preferand sa lucreze cu credite clasice sau leasing.
E treaba grea sa lucrezi cu oamenii…
Este lucru greu sa lucrezi cu oamenii, tot timpul trebuie sa fie unul nemultumit, ca doar se stie bine ca la noi acolo unde se aduna trei romani nu merge treaba, spune mai in gluma mai in serios Carteraru. El insa a reusit sa tina lucrurile sub control, poate si pentru ca si-a luat bine in serios rolul de mediator. De altfel, chiar recunoaste ca trateaza cu diplomatie discutiile in contradictoriu, rezolvand pe cale amiabila toate problemele care apar, iar aceasta pare sa fie cheia succesului pana la urma. Si nu doar ca membrii nu pleaca, ci exista noi cereri de aderare la cooperativa.
“In primul rand, oamenii au devenit constienti de puterea mai mare pe care o au la negocierile cu furnizorii de input-uri, fiind obtinute discount-uri chiar si de pana la 38%, dar si cu traderii. Ori toate aceste lucruri conteaza. Deocamdata, sunt suficienti fermierii actuali, cuvantul de ordine fiind stabilitatea in tot ceea ce facem”, afirma Carteraru.
Vezi si Top 600 Cele mai Mari Exploatatii Agricole din Romania
Chiar daca la inceput, lucrurile au mers mai greu, cu timpul mecanismul a inceput sa fuctioneze. Primul pas facut in comun a fost achizitionarea terenului pe care s-a construit silozul de cereale (sase celule metalice cu o capacitate totala de 6.000 de tone), hala de receptionat marfa, platforma betonata, cladirea unde se afla birourile si laboratorul de analize, o investitie care in acest an, de exemplu, si-a dovedit pe deplin utilitatea. Pentru ca au fost precipitatii in exces, iar recoltatul s-a realizat mai mult printre ferestre de ploi, productia a trebuit sa fie depozitata. Temporar, insa, pentru ca apoi a fost vanduta, deoarece era nevoie de bani.
De altfel, cei din cooperativa nici nu si-au propus sa tina recolta in siloz prea mult timp. Dincolo de faptul ca presupune costuri de depozitare, nici nu exista un spatiu prea mare, intrucat urmeaza campaniile viitoare de recoltat: floarea soarelui si porumbul, care se anunta cu productii exceptionale, cel putin la acest moment. Poate daca le va mai ramane ceva nevandut spre toamna sa mai tina recolta o vreme, dar maximum pana prin martie, pentru ca altfel nu se justifica economic. Se realizeaza in schimb prestari de servicii peste iarna pentru fermierii care nu au unde sa-si depoziteze productia. Este o activitate care aduce bani frumosi.
“Anul acesta ma mai gandesc ce-o sa facem cu productia, mai ales ca avem camioane si putem sa ne caram singuri marfa in port”, recunoaste Carteraru.
Spera ca per total 2018 sa fie un an bun, poate chiar la nivelul anului trecut, nu neaparat din punctul de vedere al profitului. In agricultura, cam asa se intampla, pierzi la o cultura si castigi la alta, exista o lege a compensatiei cumva. In acest an, productiile la rapita (2018 kg/ha) si grau (5,8-6 tone/ha, dar calitativ mai slab) au fost mai mici comparativ cu 2017, dar in schimb se anunta recolte mari la floarea soarelui si porumb (peste 10 tone).
Probleme au fost si la soia, care a fost semanata de doua ori, din cauza ploilor sau la mazare, cu o productie foarte mica. Fermierii merg insa mai departe, cu speranta ca pana la urma cand vor trage linia la sfarsit de an, vor avea motive de satisfactie. Important este sa creada in ceea ce fac si sa-si duca visul pana la capat. (VP)