Campanie pentru puiul de crescatorie “nestresat”. Cresterea gainilor in sistem “free-range” ia amploare in Europa

Campanie pentru puiul de crescatorie “nestresat”. Cresterea gainilor in sistem “free-range” ia amploare in Europa

 

tamsin1Industria avicola se intoarce la valorile traditionale in Europa, stimulata de cererea in crestere pentru carnea de pui de calitate. Tot mai multi europeni renunta la carnea de pui crescut in sistem industrial in mega-ferme si se orienteaza catre puii crescuti in sistem free-range, adica in aer liber, cu acces permanent la verdeata. Acest sistem ar putea primi un impuls semnificativa in mometul in care Comisia Europeana ar putea obliga procesatorii sa precizeze pe etichete modul in care a fost produsa carnea de pasare. Pentru etichetarea produselor din carne de pasare si pentru impulsionarea sistemului de crestere free-range militeaza si o tanara fermiera din Marea Britanie, Tamish French, care deruleaza o campanie inedita de informare in toate tarile din spatial comunitar. Ea a venit si la Bucuresti pentru a sutine etichetarea corecta a carnii de pasare.

Tanara britanica detine, alaturi de familia sa, o ferma cu o capacitate de 22.000 de pui in Devon, crescuti in sistem free-range, o ferma de dimensiuni medii dupa standardele britanice. In ultimii ani cererea pentru carne de pui crescut in sistem ecologic a explodat in Marea Britanie, fapt care a condus la un boom al fermelor free-range, existand deja multe asociatii de profil ale crescatorilor de pui in sistem free-range.

Spre deosebire de puii crescuti in sistem industrial, puii crescuti in sistem free-range iau mai greu in greutate, si, implicit, sunt sacrificati mai tarziu, cand ating greutatea medie de 2,14 kg in viu. In schimb, deoarece puii fac miscare si au acces la aer curat carnea si ouale sunt mai bogate in nutrienti.

Carnea puiului crescut in sistem free-range, mai buna, dar de doua ori mai scumpa

Insa toate acestea au un pret. Carnea puiului crescut in sistem free-range este de aproximativ doua ori mai scumpa decat cea provenita de la pasarile crescute in sistem intensiv.

In ciuda pretului mai mare, britanicii, si vest-europenii, in general preferă carnea de pui free-range atat pentru ca vor o hrana mai sanatoasa si mai gustoasa, dar si pentru ca se gandesc ca pasarile nu au fost chinuite si s-au bucurat de o viata buna, in aer liber. Situatia vanzarilor la carnea de pui se repeta si in cazul oualelor. Aici lucrurile sunt deja clare si consumatorii stiu ca ouale de la gainile free-range sunt marcate cu cifra 1, în timp ce pe coaja celor produse de pasari crescute in baterii se aplica cifra 3.

CE ar putea decide pe 8 octombrie

Un pas important in dezvoltarea industriei free-range a fost decizia UE de a marca ouale in functie de modul in care sunt crescuta gainile. O decizie similara ar putea fi luata in data de 8 octombrie, cand CE ar putea decida ca si carnea de pui sa fie etichetata in mod similar. Consumatorii vor avea atunci de ales între carnea produsă în sistemul intensiv, în cel free-range și cel bio.

In Romania, chiar daca inca exista sistemul traditional de crestere a puilor de carne in gospodariile taranesti, acesta nu a fost extins si pentru fermele comerciale de crestere a puilor.

Exista cateva conditii minime pentru cresterea puilor in regim free-range:

– puii trebuie să aibă acces permament în aer liber, exceptând situațiile impuse de autoritățile veterinare;

– spațiul deschis aflat la dispoziția păsărilor trebuie să fie acoperit de verdeață și nu poate fi folosit pentru alte activități agricole, exceptând livezile, zonele împădurite sau păşunile, cu condiţia ca această ultimă opţiune să fie autorizată de autorităţile competente;

–se impune un minimum de patru metri pătrați alocați pentru fiecare găină în parte deci, extinzând calculul, se pot crește cel mult 2500 de găini pe un hectar de pajiște. În condițiile în care pentru fiecare găină sunt disponibili c el puțin 10 mp și dacă se practică o rotație, găinile având acces liber în întreg spațiul pe durata de viață a efectivului, fiecare îngrăditură trebuie să asigure cel puțin 2,5 mp/găină;

– spaţiile exterioare nu trebuie să se întindă dincolo de o rază de 150 de metri de la trapa de ieşire din clădirea cea mai apropiată; cu toate acestea, se autorizează o extindere de până la 350 metri de la trapa de ieşire din clădirea cea mai apropiată, cu condiţia să fie repartizate uniform, pe toată suprafaţa spaţiului exterior, în sensul acestei dispuneri, un număr suficient de adăposturi şi jgheaburi, adică cel puţin patru adăposturi pe un hectar.
(Ordinul transpune Directiva Consiliului 1999/74/CE ce stabileşte standardele minime pentru protecţia găinilor ouătoare, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 203 din 3 august 1999, cu modificările şi completările ulterioare)

”O chestiune de etichetă” – campanie la nivel european

Tamsin French militează pentru etichetarea corectă a cărnii de pui. Alături de tinerele Sam White și Johanna Olsson, fermiera va străbate vara aceasta statele membre UE pentru a strânge semnături care să ajute Comisia Europeană să vadă nevoia și dorința consumatorilor de a știi cum li se produce mâncarea. Pentru a atrage și mai mult atenția asupra campaniei ”O chestiune de etichetă”, tinerele se costumează într- găină uriașă pe care au numit-o Rosa. Cele trei tinere s-au aflat la București în perioada 22-23 august, iar demersul lor a fost sprijinit de Vier Pfoten România.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *